aici cont Linkedin

Șef de promoție al generației 2020 la C.N. „Emanuil Gojdu” Oradea (media generală 10 atât în gimnaziu, cât și în liceu). Media 10 atât la Bacalaureat, cât și la Evaluarea Națională.

Olimpiade și concursuri: Medaliat cu argint la Olimpiada Națională de Informatică, Locul 5 la Olimpiada Națională de Geografie, Participant și premiant la Olimpiade Naționale de Matematică, Lingvistică, Chimie, Fizică, Științe Pentru Juniori, Locul I la toate diviziile (junior, intermediate, senior) concursului internațional de informatică American Computer Science League). Medalie de Bronz la Concursul Internațional de Informatica AGM, Locul I la Concursul Internațional de Informatică și Matematică „Caius Iacob”, Mențiune la Concursul Interjudetean de Matematică și Informatică „Grigore Moisil”.

Un tânăr implicat. Este unul din acei tineri implicați care pe lângă faptul că este foarte bun la învățătură se implică și în proiecte extrașcolare. Horea a fost Președinte al Consiliului Elevilor C.N. „Emanuil Gojdu” în anul scolar 2017-2018. Respectiv Trezorier al clubului de voluntariat LEO „Black Eagle” Oradea in perioada 2016-2018.

Ce ne spune Horea la finele primului trimestru din anul întâi:

Tranziția liceu – facultate & România – Marea Britanie.

După ultimele săptămâni din liceu petrecute pe Microsoft Teams în starea de urgență, după un ultim sunet de clopoțel virtual și un bac distanțat social din starea de alertă, m-aș fi așteptat să fi acceptat ideea că parcursul meu academic nu mai poate fi unul obișnuit.

Cu toate acestea, primul trimestru din cele nouă pe care le voi petrece la Universitatea din Cambridge studiind informatica s-a dovedit a fi cel puțin la fel de neobișnuit ca finalul de liceu. Spun acestea, deoarece cu siguranță nu m-aș fi așteptat să îmi încep anii studenției izolat timp de două săptămâni ca urmare a restricțiilor de călătorie în Marea Britanie. Nu m-aș fi așteptat să nu îmi întâlnesc cei mai mulți dintre colegi și profesori în persoană. Totuși, chiar dacă a fost început neobișnuit, nu înseamnă însă că nu a fost unul special. După cele două săptămâni de izolare, am decis să îmi încep trimestrul concentrându-mă pe aspectele pozitive ale acestei perioade și evitând să actualizez constant acea listă pe care toată lumea a făcut-o în această pandemie – aceea a lucrurilor pe care le-aș fi putut face, de care m-aș fi putut bucura dacă covid-19 nu ar fi existat.

Privind retrospectiv, nu pot să spun că am reușit 100%, dar cu siguranță că acest mod de a privi lucrurile mi-a permis să profit de locul și perioada specială în care mă aflam.

Despre Universitatea și studenții din Cambridge. Universitatea din Cambridge poate fi împărțită în două moduri: pe departamente (Departamentul de Informatică, Departamentul de Inginerie, etc.), unde au loc activitățile academice (cursuri, laboratoare, etc.), dar și pe colegii, unde studenții trăiesc, mănâncă și socializează. Astfel, fiecare student face parte atât dintr-un departament, cât și dintr-un colegiu. Spre exemplu, eu fac parte atât din Departamentul de Informatică, cât și din colegiul Robinson. Acest mod de structurare a universității (specific universităților Cambridge și Oxford) prezintă o serie de avantaje. Cel care mi s-a părut cel mai evident este faptul că îți oferă posibilitatea de a interacționa cu studenți de la mai toate specializările – vecinii mei de cameră studiază spre exemplu Geografie și Limbi Străine. Prin această interacțiune, nu doar că am reușit să aflu aspecte noi din alte domenii (ceea ce mi se pare foarte relevant, chiar dacă unii consideră că e complet inutil), dar, cel mai important, am descoperit ceea ce ne unește pe noi, studenții de la Cambridge: pasiunea pentru materia pe care o studiem.

Fie că suntem studenți la informatică, medicină, muzică sau filosofie, tuturor ne place ceea ce învățăm și aș mai adăuga, cu riscul de a trăda ultima doză de modestie, suntem foarte buni în ceea ce facem. Latura academică. Faptul că studenții sunt pasionați de ceea ce studiază reprezintă cu siguranță un motiv pentru care Universitatea din Cambridge este în topul universităților la nivel mondial. Dar mereu mi-am zis că acest motiv nu este suficient pentru a fi una din cele mai bune universități din lume. Așa că am analizat care sunt acele aspecte din educația de la Cambridge care o fac atât de bună și inevitabil am început să le compar cu cele din educația din România (atât de la nivel preuniversitar din experiență personală, cât și de la nivel universitar din experiența împărtășită de prietenii mei care studiază la mai multe universități din România). Această deprindere de a analiza și compara aspecte ale educației care sunt benefice sau care pot fi îmbunătățite provine din perioada în care m-am implicat în reprezentarea elevilor ca Președinte al Consiliului Elevilor de la C.N. „Emanuil Gojdu”. Chiar dacă am deci o oarecare experiență în domeniu, cu siguranță nu sunt un expert și în următoarele rânduri vreau să prezint strict părerea mea referitoare la câteva din elementele pe care le-am observat la Cambridge, dar și cum le-am văzut în România. La începutul uneia dintre primele mele supervizii (voi relata imediat ce sunt acestea), unul din profesori ne-a „lovit” cu un adevăr care s-a dovedit a fi incontestabil: dacă vrei să fii bun la ceva, trebuie să muncești mult. După un trimestru în Cambridge, pot să spun că într-adevăr cea mai mare parte din timpul petrecut acolo am învățat… dimineața, la prânz și în cele mai multe seri și nopți, în timpul săptămânii și în weekend. La fel făceau și toți colegii mei; pentru că nu poți fi printre cei mai buni dacă nu lucrezi mult.

Posibil să sune dezamăgitor, dar, din păcate sau poate din fericire, nu exista o cale spre reușită care să evite munca. Din timpul pe care îl petreceam studiind, cea mai mare parte o ocupau temele pe care le primeam săptămânal la fiecare curs. Lumea ar putea fi mirată să afle că temele reprezintă o parte importantă din studiul la Cambridge, o dovadă clară că acestea nu sunt „degeaba” sau „o pierdere de timp”. La acest capitol, sistemul românesc stă destul de bine din punctul meu de vedere, deoarece elevii români sunt obișnuiți să lucreze și să facă teme. Riscul pe care îl văd este ca în încercarea de modernizare a învățământului românesc, să nu se renunțe la elementele bune pe care le are în prezent, temele fiind în opinia mea unul din acestea. O componentă specifică educației la Cambridge o reprezintă superviziile. Acestea au loc săptămânal pentru fiecare curs și reprezintă sesiuni de studiu de o oră, la care participă 2-3 studenți și un profesor specializat în cursul respectiv. În timpul acestor cursuri, avem ocazia să punem orice întrebări legate de curs și primim explicații suplimentare, fapt ce duce la o mult mai bună înțelegere a cursului. Este incontestabil că în sesiuni de studiu de 2-3 persoane poți învăța mult mai multe decât într-un amfiteatru cu 200 de oameni și chiar decât o sală de curs cu 30. Aceste supervizii seamănă într-o mare măsură cu meditațiile din liceu, un subiect foarte dezbătut în învățământul de la noi. Eu nu văd ceva rău în meditații/ore în particular, pentru că până la urmă sunt o metodă eficientă de învățare și duc la o mai bună înțelegere a materiei. În schimb, problema majoră este atunci când meditațiile devin o componentă obligatorie pentru reușită. Nu meditațiile ar trebui interzise, ci orele de la școală ar trebui făcute în asemenea manieră încât elevii să înțeleagă un subiect și să reușească la un examen fără meditații.

Un aspect cu care m-am obișnuit mai greu, dar care mi s-a părut destul de interesant este modul foarte deschis al interacțiunii profesor – student. Spre exemplu, toți profesorii cu care aveam supervizii ne-au rugat să „ne tutuim”, fapt ce recunosc că nu mi-a venit deloc ușor. Până la urmă, știam că vorbesc cu cei mai buni profesori de informatică din lume și mi s-a părut ciudat la început să le spun Richard sau Alan. Bineînțeles, că aici intervine și o componentă culturală, dar chiar dacă profesorii erau atât de prietenoși și deschiși cu noi, acest fapt nu a dus la o scădere a respectului față de ei, ci din contră, la o și mai mare apreciere. Un ultim aspect pe care l-am observat, care nu e neapărat legat de experiența mea din acest trimestru, dar care este relevant în acest context pandemic este faptul că, în cazul informaticii cel puțin, aproape toți studenții suntem foști olimpici și cei mai mulți dintre noi suntem de acord că olimpiadele au jucat un rol esențial în dezvoltarea noastră. Acum, când rolul și chiar existența acestora au fost puse sub semnul întrebării în România din cauza pandemiei, țin să subliniez că fără olimpiade, nu știu dacă aș fi ajuns la această universitate prestigioasă și mai mult, sunt sigur că nu aș fi progresat la fel de mult la informatică. Activitățile extracurriculare. Ca și în cazul activităților academice, toate activitățile extracurriculare au fost puternic lovite de restricțiile cauzate de pandemie, cele mai multe dintre ele fiind nevoite să se mute în online.

Într-o universitate cu tradiții vechi de peste 800 de ani și cu peste 400 de cluburi și societăți, aceste restricții au provocat, pe bună dreptate, multă dezamăgire în rândul studenților. Singurele cluburi care mai organizau activități în persoană au fost cele de sport, așa că m-am apucat de canotaj, unul dintre cele mai populare sporturi din Cambridge. Aș ține să remarc aici că niciun student nu e obligat să facă vreun sport în timpul studenției, logica universității fiind să încurajeze sportul prin susținerea cluburilor și prin facilitățile oferite, în detrimentul impunerii unor reguli, precum un număr obligatoriu de ore de sport pe trimestru. Un alt club în care m-am implicat a fost the Cambridge Union, care este cel mai vechi club de dezbateri din lume. Aici, au loc dezbateri săptămânale, cu invitați și teme variate, de la creșterea naționalismului în perioada pandemiei, la care a participat senatorul american Ted Cruz, până la importanța protejării animalelor sălbatice din Africa prin susținerea economiilor locale, cu antropologa și primatologa de renume mondial, Jane Goodall. Prin dezbaterile care au loc în cadrul acestei societăți, se dorește promovarea libertății de expresie și de opinie, indiferent de cât de controversate ar fi acestea, principiu pe care îl împărtășesc și care m-a apropiat de acest club. Gânduri pentru următorul trimestru. Cu noua tulpină a virusului descoperită în Marea Britanie ce a dus la un număr zilnic de cazuri de peste 40000, cu restricțiile de călătorie impuse de către țările europene, trimestrul următor se dovedește a fi cel puțin la fel de incert decât cel care s-a terminat. Dacă situația pentru ce a rămas din anul universitar este greu de schimbat în condițiile de față (atât în România, cât și în Marea Britanie), consider că depinde de acțiunile fiecăruia dintre noi în ceea ce privește vaccinarea dacă ne dorim ca anul universitar următor să fie din nou „normal”.